inforom

stirile infopro

anunturi gratuite

cultura

economie

divertisment

internet

presa

timp liber

social

După ce răsfoieşti, citeşti şi admiri îndelung "Bucureşti, La Belle Epoque" prin minte nu-ţi trece decît versul arghezian "carte frumoasă, cinste cui te-a scris". Îmsă, mai corect ar fi să zicem carte frumoasă cinste cui te-a… scanat. E vorba de un admirabil CD-Rom pus în circulaţie de editura NOI Media-Print. Şi iată-ne deja în mare încurcătură. Un CD-Rom este o carte? Desigur. Odată instalat în computer, prin farmecul electronicii, CD Rom-ul devine o splendidă carte. Altfel şi altcumva citită, dar carte.

CD-Rom-ul "Bucureşti, la Belle Epoque" este, de fapt, un încăpător album cu peste cinci sute de fotografii din colecţii particulare şi din cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei. Bucureşteanul obişnuit cu mizeriile cotidiene ale unui oraş suprapopulat, cu străzi desfundate, cu multe clădiri în care sînt încă vizibile splendorile de altădată, dar neîngrijite, prost întreţinute, nerenovate de decenii, cu preriferii înţesate de blocuri hidoase lăsate în urmă de regimul comunist, adevărate cazarme care asaltează centrul, va înţeleage de ce, cîndva, străinii vorbeau despre Bucureşti ca despre Micul Paris.

Puţină istorie, mai întîi, în viziunea arhitectului Mariana Celac, care prefaţează acest CD-Rom. România de după Marea Unire din 1918 era un stat tînăr, pe cale să-şi formeze structurile puterii şi adminstraţiei în spiritul democraţiei liberale europene. Noua epocă şi noile dimensiuni cereau o capitală pe măsură. Bucureştiul a răspuns acestor cerinţe prin două decenii de energic efort edilitar. Din această epocă datează actuala imagine a centrului oraşului. Evoluţia lui urbanistică a cunoscut toate convulsiile societăţii româneşti din epocă. Deciziile radicale ale edililor, energia investitorilor, viziunea şi talentul arhitecţilor au contribuit la edificarea unui oraş european care n-a pierdut nimic în timp din farmecul locului. Dezbaterile furtunoase care au animat viaţa publică a timpului n-au ocolit, desigur, aspectele legate de viitorul capitalei. Politicienii, edilii, urbaniştii, arhitecţii, inginerii, cu toţii foarte inspiraţi, au găsit soluţii fericite pentru a îmbina tradiţia cu modernitatea, pentru a trasa bulevarde şi mari pieţe publice, blocuri de locuinţe şi edificii publice, agrementate de scuaruri cochete şi parcuri splendide, cu statui, grupuri statui şi fintîini arteziene. Istoria în imagini a Bucureştiului, însoţită de o ilustraţie sonoră pe cît de nostalgică, pe atît de ironică, îţi dă senzaţia că la vremea respectivă oraşul era un loc frumos şi plăcut, în care oamenii se bucurau să trăiască, să muncească, sa facă comerţ, să gîndească, sa creeze, să se distreze.

Structurat pe cîteva mari teme, marile artere, oraşul romantic, mari magazine şi hoteluri, străzi comerciale, instituţii publice, biserici, teatre, muzee, şcoli, instituţii de învăţămînt superior, parcuri, pieţe, oboare, colţuri şi meserii dintre cele mai pitoreşti, impresia este că pe atunci Bucureştiul era un oraş frumos, curat, pitoresc, ispititor, dinamic, plin de viaţă, în continuă expansiune. Doar privind aceste splendide fotografii, de o calitate tehnică fără cusur, îşi poţi face o idee despre farmecul lui de altădată, dar şi o imagine despre felul în care ar fi evoluat oraşul dacă peste el nu s-ar fi abătut ciuma comunistă.

Pentru nostalgicii României de altădată, dar şi pentru cei care au trăit ravagiile sistematizărilor ceauşiste, CD-rom-ul "Bucureşti, La Belle Epoque" este o încîntare. Fie doar pentru a vedea cum au evoluat, cum arătau oraşul şi frumoasele lui clădiri, multe şi astăzi în picioare, dar şi altele, nu mai puţin splendide, care nu mai sunt, ca urmare a razboiului, a celor două mari cutremure, a demenţei comuniste. De cumpărat neapărat, deşi nu e prea ieftin. Poate fie un admirabil cadou de Crăciun.